All good things come to an end

A trecut o lună și un pic de când nu am mai trecut pe aici. O lună plină cu de toate, care m-a făcut să spun, încă o dată: “It`s funny how life can go”. A fost (și încă este) un septembrie frumos, cu oameni extraordinari, plecări multe, muncă și speranțe.

Septembrie e luna care lasă în urmă vara, soarele nemilos, zilele care se termină prea târziu (sau încep prea devreme), nopțile pline și albe, gradele mult peste limita confortului, zilele în care nu știi ce zi este,  setea incredibilă (de apă și de viață), tone de momente memorabile pe care nu are rost să le pui în cuvinte.

Septembrie e luna în care ne permitem să oftăm după o vacanță demențială, cu toate că încă mai avem un pic din ea, luna în care ne pregătim mental pentru încă un an de facultate, în care ne punem în ordine prioritățile și ne facem promisiuni către noi înșine.

Și asta mă duce cu gândul la “all good things come to an end” și la cât de mult sens are expresia asta, atâta timp cât ajungi să o citești cum trebuie. Viața e compusă din momente frumoase care se termină și oameni care pleacă. Desigur, momentele frumoase ajung să se metamorfozeze în altceva și se repetă, iar stările pe care oamenii ni le-au dat se întorc, dacă nu  în aceeași oameni, atunci în alții, însă tindem să pierdem asta din vedere și să oftăm după trecut.

Cel mai ciudat este că se întâmplă ca aceleași momente și fix aceiași oameni să se întoarcă și să nu conștientizăm, tocmai pentru că noi suntem schimbați și percepem lucrurile diferit.

Nu suntem pregătiți pentru schimbări, deși susținem sus și tare că e timpul pentru ele, iar atunci când vrem să le facem nu ne asumăm încă de la început angajamentul că ne vom da sufletul să le facem să meargă. Refuzăm să ne gândim că e posibil ca lucrurile să se încheie la un moment dat, iar în puținele dăți când asta se întâmplă ajungem să abuzăm de ele, să profităm cât mai mult de momentele rămase, de parcă ar fi iminent momentul în care lucrurile respective ar dispărea, cu grație, din fața noastră.

Uităm să savurăm momentele doar pentru că sunt. Uităm să ne bucurăm de simplul fapt că e dimineață și avem  extraordinara șansă de a ne construi o nouă zi așa cum ne dorim, prin împletirea lucrurilor care trebuiesc făcute cu cele pe care noi ne dorim să le facem. Uităm să vedem jumătatea plină a paharului, doar pentru că cea goală e prima care ne atrage atenția.

Mereu lucrurile se încheie ca să lasă loc începutului altora și depinde numai de noi ce șansă dăm noilor venite 🙂 Și… o concluzie pe care am pus-o recent în cuvinte este aceea că mereu tindem să vedem lucrurile deja terminate într-o lumină pozitivă. Ne amintim din toate întâmplările părțile pozitive, astfel că, da, de multe ori e nevoie ca lucrurile să ajungă la final (sau să le considerăm noi trecute) ca să spunem despre ele că au fost bune.

Vine un octombrie care lasă în urmă o vară fabuloasă, cu amintiri care nu mă vor părăsi niciodată. Se termină o vară, se termină o vacanță, însă rămân atâtea și atâtea lucruri: unele pe care le țin aproape, altele pentru care sper și în care cred și altele despre care habar nu am. Și-am să ajung să spun, cumva, în fiecare sfârșit de săptămână, lună sau an: a fost una dintre cele mai uimitoare perioade din viața mea!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: