De prin călătorii adunate…

Mergând pe ideea că, odată și-odată, trebuie să începi să vorbești despre călătoriile pe care le faci (vorba lui Edu), să purcedem.

Plecare la Sibiu, pentru întâlnirea funcțională a vicepreședinților pe Talent Management (sau Resurse Umane – dacă suna prea pretențios Talent Management) din AIESEC România. Buuuuun. Mă trezesc la 6, fac repede bagajul – care de data asta nu mai seamănă cu un dulap, pentru că stau doar o noapte aici și apoi fuga cu Andrei la gară. Mă sui (cu greu) în tren și plec.

Concluziile pe care le-am tras în scurta călătorie cu trenul sunt următoarele:

1. Tot mai mulți bărbați îmi amintesc de următorul banc:

“Moare toată lumea de pe pământ și se duce în Rai. Dumnezeu vine și spune:
– Vreau ca bărbații să formeze două cozi. Una cu bărbații care în timpul vieții și-au dominat nevestele și una cu bărbaîii care au fost dominați de ele. Iar nevestele să plece cu Sf. Petru.
Zis și făcut. Cand D-zeu se uită din nou, femeile plecaseră și bărbații formaseră două linii. Coada celor dominați de neveste avea peste 100 km , iar coada celor care își dominaseră nevestele era compusă dintr-un singur om.
D-zeu se enervă:
– Ar trebui să vă fie rușine! V-am creat după chipul și asemănarea mea și v-ați lăsat ținuți sub papuc! Priviți-l pe singurul meu fiu care a știut să stea drept și m-a făcut să fiu mândru de el! Spune-le, fiul meu, cum ai reușit să fii singurul bărbat din aceasta coadă?
– Nu știu, nevastă-mea m-a pus să stau aici …”

Trag concluzia în urma observării atente, timp de o oră a unei familii – ea, el și-un țânc de vreo 2-3 ani. Ea dicta, iar el, cu capul plecat și strângând din dinți, adunat într-un colț al scaunului, aproba. În puținele momente în care îndrăznea să comenteze i se amintea că “nu știe el din astea!”… No more comments.

2. Trenurile din România sunt NAȘPA. Când e prea frig, că e aerul condiționat la maxim, când simți că nu poți respira. Scaunele (mai ales cele din săgeată) au spătarele la un unghi de aproape 90 de grade, de ai impresia după vreo 2 ore că ți s-a tasat coloana și că ai cu vreo două vertebre mai puțin. Eu, personal, nu pot să stau ca omu`, din cauză că genunchii mei ating genunchii omului din față. Și ce nu înțeleg eu este care este diferența (tot de săgeată vorbim) între clasa I și a II-a în afară de culoarea scaunelor și faptul că la clasa I există lângă scaune o poliță pe care să-ți pui o geantă sau altceva? I mean…distanța dintre scaunul tău și al celui din față e aceeași, deci faci ștafeta la respirat cu cel din față, scaunele tot alăturate sunt, aer condiționat care-ți bate violent în ceafă tot ai…care-i șpilul?

3. Copiii de azi sunt șantajiști. Spun asta conform studiului de caz intens făcut pe durata a vreo 2 ore. Copiii care sunt inteligenți știu cum să profite de bunătatea părinților/bunicilor, cum să facă boacăne și-apoi să zâmbească frumos ca să fie sigur că le trece și încă au toate poftele asigurate.

4. Părinții/bunicii copiilor de azi le creează copiilor cadrul necesar pentru a șantaja. Sună apocaliptic, dar așa-i. Cum să-i promiți unui copil bani pentru a sta cuminte? Jesus…

Și ca să încheiem, totuși, într-o formulă optimistă, nu pot să nu spun că aproape tot drumul m-am delectat cu o melodie genială, pe care o împărtășesc. Long live Coldplay 🙂

“Maybe you’ll get what you wanted
Maybe you’ll stumble upon it
Everything you ever wanted,
In a permanent state…

Maybe you’ll know when you see it
Maybe if you say it you’ll mean it
And when you find it you’ll keep it
In a permanent state, a permanent state…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: